Unii cresc, dar nu reușesc să plece…

Lisa ne-a fost lăsată la poartă într-o zi de iarnă adevărată, din acelea care nu iartă nimic. Nu frigul a fost cel mai nedrept și crud lucru care i s-a întâmplat, ci felul în care a fost abandonată: într-o cutie de carton, lângă un butoi cu gâtul retezat, cu viața fragilă agățându-se de o respirație subțire.

A supraviețuit. A luptat cu parvoviroza când trupurile altora au cedat. A intrat în adăpost ca un puiuț și aici a crescut, a rămas până în ziua de azi. Nu s-a bucurat niciodată de o casă, a văzut doar porți care se deschid și se închid pentru alții. A văzut pui veniți după ea plecând înaintea ei.

Lisa e unul dintre puii pe care îi creștem de la început până la capăt. Îi îngrijim, îi vaccinăm, îi deparazităm, îi sterilizăm. Încercăm să le ținem loc de familie, dar tare rău ne pare să constatăm că nimeni nu ne trece pragul pentru ei.

Născută în septembrie 2023, câine de talie medie, sănătoasă, sterilizată, Lisa e câine frumos. Doar că timpul trece, iar adăpostul devine normalitate. Iar asta e cea mai grea formă de abandon: să fii îngrijit, dar niciodată ales.

Noi rămânem cu ea. Așa cum am făcut-o de la început. Dar dacă undeva există un om care să o vadă ca pe un început amânat prea mult, Lisa așteaptă să fie adoptată… într-o liniște a adăpostului care chiar doare…