Tim

S-a strecurat în curtea unei firme după o noapte nedreaptă: traumatism la nivelul gâtului, blana de un alb imaculat, pătată acum de sânge. Dimineața l-au găsit angajații, rănit și epuizat, iar noi i-am ținut capul în palme și nu l-am mai lăsat. Ca și cum n-ar fi fost destul, babesioza de care suferea îi sleia și mai mult puterile. L-am vindecat de toate, rând pe rând. E greu de povestit și ni se strânge inima-n piept când ne amintim primele lui zile: perfuzii, cusături, pansamente, o privire deznădăjduită, o dorință arzătoare de a nu capitula, ci a continua lupta. A înaintat în vârstă printre gratii și a privit cum alții pleacă spre casele lor.

El, niciodată. De lipsit nu-i lipsește nimic, noi suntem în deficit de oameni serioși care să îndrăgească, să decidă și să iubească. Tim… un alt cățel uitat de timp, ocolit de priviri, într-un adăpost plin