Sorin: Un picior în ghips, iarna rece și noii săi prieteni pisici

N-a cunoscut pisică în viața lui.

Nici om, la cât de uşor îi numeri coastele.

L-am scos azi de la doctor şi l-am băgat la noi, în adăpost. Cum facem cu fiecare dintre ei. Ăsta e mersul, mereu intră câte unul, dar rar mai şi iese. Dar asta e altă poveste. Grea. N-o dezbatem acum.

Ăsta mic? L-am îngrămădit pe unde am mai găsit un loc la bine şi la cald. Lângă pisici. Pe lângă sobă şi radiator. Că-i mic şi-l doare un picior. Are ghips, are rahitism şi are noroc că urlă cât îl ține gura dacă stă singur. Că-n felul ăsta, şi-a făcut prieteni din altă specie.

Ce-o fi în capul lor, nu ştim.

Noi atâta le-am explicat, că la adăpost toate se împart. Mâncarea, cazarea, căldura, soba, oamenii, castronul, timpul. Şi poveştile. Şi că n-au încotro. Fie că le place sau nu, pe gerul ăsta trebuie să fie prieteni.

Au înțeles toți. Şi mâțele.

Şi Sorin.