Salvat, vindecat, dar singur: Lunga așteptare a lui Tim în spatele gratiilor

Tim a ajuns la noi după o noapte în care era cât pe-aci să-și piardă viața într-un mod tragic. S-a strecurat în curtea unei firme cu gâtul tăiat, blana albă pătată de sânge și trupul epuizat. Dimineața, angajații l-au găsit prăbușit într-o șandrama. L-am preluat, ne-am asumat îngrijirea lui. Pe lângă rana ce trebuia cusută, suferea și de babesioză, boală care îi consuma ultimele resurse. Am tratat tot, pe rând cu perfuzii, cusături, pansamente, zile lungi de spitalizare.

S-a vindecat complet, doar că anii au trecut peste el în adăpost. I s-au albit mustățile între gratii, privind cum alții pleacă spre casele lor. Lângă țarcul lui nu s-a oprit nimeni și oamenii nu i-au întins o mână de ajutor.

Nu se plânge niciodată, nu pare nemulțumit. Are mâncare, are parte de grijă, de siguranță. Îi lipsește însă singurul lucru care face un câine fericit: un om. Iar un câine sănătos, care ar putea trăi o viață normală, nu poate fi fericit într-un adăpost. Poate doar să aștepte… și să spere…