Pe Miro nu l-a adus nimeni de lăbuță până în fața adăpostului nostru, la poartă. A fost aruncat peste gard, exact ca un obiect ușor-dispensabil.

Miro(bolant)

Pe Miro nu l-a adus nimeni de lăbuță până în fața adăpostului nostru, la poartă. A fost aruncat peste gard, exact ca un obiect ușor-dispensabil.

Primele zile nu a deranjat cu nimic, n-a scos vreun sunet și nu s-a urnit din coșulețul lui. Mergea încet, se oprea des, ca și cum ar fi cerut voie să se uite în jur, să existe, să trăiască printre noi. Învăța regulile din mers, urmărea gesturile și obiceiurile altor căței, se adapta. Nu făcea coadă la mângâieri, nu se băga în față la mâncare, nu lua nimic fără să fie sigur că i se cuvine. A ales să fie blând. Poate pentru că altă opțiune nu i-a fost niciodată pe masă.

Miro nu prea cunoaște semnificația cuvântului acasă. N-a avut parte de un fotoliu cald, comod, de plimbări în lesă ghidate de un om, de cineva pe care să-l aștepte după-amiaza, să sosească de la muncă. Tăcut într-o lume zgomotoasă, politicos printre cei care cer, loial fără să i se fi făcut vreodată o promisiune.

E foarte pregătit să plece într-o familie, din toate punctele de vedere. L-am vaccinat, deparazitat, castrat, cipat, pe numele asociației.

Noi nu mai vrem oameni care se uită la ei ca fiind toți niște câini frumoși și buni, cu povești triste. Avem nevoie de aceia dintre voi care pot să-i vadă ca pe niște câini care pot să le aparțină.

Pentru Miro, adopția nu am pune-o pe seama norocului. Ar fi prima lui șansă reală la un nou început!