Noni: 3 ani în spatele gratiilor – când are voie să trăiască în sfârșit?

Noni e o cățelușă-n vârstă de mai bine de 3 ani. Ea nu știe cum arată lumea în afara gratiilor. Copilăria ei s-a consumat între sârmă, lacăte și țarcuri. A crescut acolo unde alții doar trec, unde viața atârnă de perfuzii și bandaje, unde se numără plecările și se jelesc pierderile, morțile. Pentru ea, așa arată normalitatea.

Am preluat-o când era de-o palmă, un pui de un kilogram care ni se lipea de piept ca să nu se destrame de frică. De trei ani de zile încoace, n-a plecat nicăieri. A privit cum alții sunt luați, aleși, cum unii se sting, cum alții vin răniți, târâindu-se pe picioare.

La Suceava iarna-i cruntă. Frigul le intră-n oase, nopțile sunt lungi și groase, iar Noni e un câine sănătos care doarme într-o cușcă ticsită cu paie, pe beton.

Zilnic visăm la o altă viață pentru ea. Tolănită lângă picioarele cuiva, mângâiată de mâini mai mari sau mai mici, strigată pe nume, scoasă dimineața la plimbare. Toate lucrurile simple pe care nu le-a trăit niciodată.

Adăpostul a fost tot ce a cunoscut, dar nu ar trebui să fie tot ce va cunoaște vreodată.

Avem nevoie de adopții. Sunt vitale pentru activitatea noastră, altfel ne blocăm și nu mai putem continua să salvăm. N-avem unde-i pune, sunt prea mulți sănătoși care stau