Nici printre zgomote de sudură și construcții. Locul unui pui nu e într-un adăpost

La minus nouă grade, copilăria nu ar trebui să se desfășoare printre betoane. Nici printre zgomote de sudură și construcții. Locul unui pui nu e într-un adăpost! Am zis-o și o s-o tot repetăm!

Pickwick are patru luni și o poveste prea grea pentru vârsta lui. S-a născut în pustiu, la Ciocănești, dintr-o mamă care târâia după ea povara unei lăbuțe rupe, imposibil de recuperat. A plecat din parcarea unei cafenele, în brațele noastre, alături de frații lui. Doi n-au supraviețuit parvovirozei. Unul a fost adoptat. Doi au rămas cu noi, în continuare.

Doarme pe pături, mănâncă în țarc, visează cu botul lipit de gard. De fiecare dată când trecem prin dreptul lui, își întinde lăbuțele, cu speranța că urmează joaca. E blând, curios, jucăuș, puțin timid la început până pricepe că nu-i loc de frică între voi.

Afara e frig, totul e înghețat, iar adăpostul e încă un șantier. Îi punem jucării și facem ce putem, dar nu e suficient. Nu așa arată, în mod firesc, copilăria.

Există, undeva, un om care să-l vadă și să-i ofere exact ceea ce-i lipsește mai mult? O casă!