Negruța nu e un caz singular. Este rezultatul unui tipar pe care îl vedem prea des, în munca pe care o facem.

Negruța nu e un caz singular. Este rezultatul unui tipar pe care îl vedem prea des, în munca pe care o facem. Animale luate din stradă la cererea oamenilor, operate, îngrijite, puse pe picioare și apoi lăsate definitiv în grija noastră. Așa s-a aglomerat adăpostul: cu câini care nu mai avem unde să-i trimitem, căci nimănui nu-i convine un animal “defect”.

Negruța a trăit pe străzile din Obcini, discretă, pașnică. Cu toate acestea, cineva a decis că prezența ei deranjează și a abandonat-o lângă o groapă de gunoi. Am recuperat-o și de atunci e la noi. Nu pentru că asta ne-am dorit, ci pentru că nimeni n-a mai vrut-o de atunci.

Are trei picioare și o poftă de viață care pune la rușine mila. E activă, sociabilă, blândă, iubitoare. Dar nu are o familie. Ca ea, sunt mulți.

Este iarnă. Frigul înseamnă costuri mai mari, muncă dublă și un adăpost deja plin de animale cu dizabilități, care nu pleacă nicăieri fiindcă nu sunt alese.

Ne e greu să cerem mereu, dar realitatea nu se schimbă de la sine. Dacă nu puteți adopta, vă rugăm sprijiniți-ne să le asigurăm strictul necesar. Nu mai putem duce singuri consecințele abandonului, nici costurile mari ale intervențiilor.