Miranda a apărut la marginea satului în care ne avem adăpostul

Nu era rănită grav și nu cerea ajutor zgomotos. Era doar… goală, pe dinăuntru și pe dinafară. Slăbită, cu lapte care nu mai avea cui să fie dat, cu un corp care spunea clar că, nu demult, fusese mamă.

Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu puii ei și oricât am întrebat sătenii dacă au văzut căței orfani, nu am primit niciun răspuns afirmativ. Așa că ne-am împăcat cu ideea că, probabil pur și simplu a fost aruncată dintr-o mașină, în trecere.

Miranda este un câine matur, blând, bun și iubitor. Nu are cerințe speciale. Nu are niciun fel de „probleme”. Are doar un trecut care n-a fost blând cu ea și o disponibilitate surprinzătoare de a începe din nou. Ne e greu, de multe ori, să convingem oamenii că aceia deja crescuți se pot integra foarte bine, uneori mai bine și mai puțin încăpățânat decât puiuții. Și cum de aceia mici nu prea avem, vă arătăm cu ce am rămas, adulți, bătrâni, cu sau fără lipsuri. Căci nu salvăm selectiv, luăm ce ne iese-n cale sau pentru ce ne solicitați ajutorul.

Nu căutăm nimic mai mult decât o casă, o curte modestă și un om bun căruia să i se alinte printre picioare.