Luluta

Luluța a fost găsită într-o pungă în care aerul era sentință. Vara dogorea, iar sacii fierbeau pe marginea bordurii ca niște cuști în care viața nu mai avea niciun argument. În unul dintre ei, o inimă mică a refuzat să renunțe. A bătut încă o dată. Și încă o dată, până când și-a revenit! Când am desfăcut punga, trupul ei mirosea a sudoare și a disperare. Era epuizată, un rest de viață prins între voință și sfârșit. Medicii au dus lupta în locul ei, iar Luluța a prins din nou contur în mâinile lor.

Astăzi se plimbă prin țarc cu pași mărunți, atenți. Dar ochii ei caută un om care pricepe fără explicații, un om care poate reîntregi o poveste. Luluța a trecut prin iadul unei veri toride și prin indiferența crudă a cuiva care n-a tăgăduit să-i lase nicio șansă de supraviețuire! E un câine care trebuie să înțeleagă că, viața poate începe chiar și după pungi legate strâns la gură…