Isabelle a fost scoasă dintr-un adăpost public

Dintr-un loc rece, dintr-un colț de țarc, pe beton, își adună puii la piept ca să le mai păstreze căldura. Erau înțepeniți de frig și de frică. Ea, o cățea a străzii, prinsă de hingheri, ajunsese să cunoască lumea doar prin gratii.

Am scos-o de acolo, am adus-o la noi. Puii au fost adoptați. Ea a fost sterilizată. Și i-am făcut o promisiune simplă: că nu o vom mai închide niciodată. Ne-am ținut de ea, întocmai.

Isabelle trăiește liberă, în curtea din față. Nu deranjează cu nimic. E mai mult o prezență tăcută, retrasă. Își vede de drumurile ei scurte, de colțurile cunoscute, de liniștea pe care și-a construit-o cu grijă.

Este bătrână cățelușa. Născută prin 2014. Nu face parte dintre câinii care cuceresc oamenii ușor. Nu sare în brațe, nu caută mâini străine, nu visează la o viață diferită de cea pe care o are acum. Cu alți câini se înțelege bine. Față de oameni păstrează distanța. Nu din răutate, ci dintr-o prudență pe care o manifestă instinctiv.

Nu vă cerem să o adoptați. Nu suntem siguri că și-ar dori asta. Are nevoie doar să fie lăsată așa cum este: un câine care a cunoscut greul, a trecut de el și și-a ales, în tăcere, propriul fel de a trăi.