Daisy

Bătrâna Daisy Astăzi pe față i se citește un zâmbet larg. Dacă ați fi văzut-o în urmă cu câteva luni, ne-ați fi certat pentru aparenta ei tristețe. A ajuns la noi ca urmare a implicării într-un accident de mașină, care a lăsat-o cu o lăbuță nefuncțională, îndoită, răsucită, cu dureri groaznice și fără posibilitate de operație. Am sperat că tratamentul o să-i domolească durerile, că medicii o să poată să-i îndrepte cumva, lăbuța. Că n-o să sufere mai mult decât a făcut-o deja. Dar nimic n-a funcționat. Nici ghips-ul și nici o intervenție ortopedică nu avea sens când toți nevii i-au fost tasați.

Am lăsat-o în pace, dar n-a fost bucuroasă. Își târâia piciorul ca pe o piatră pe lângă corp. Nu călca pe el, iar la un moment dat a început să-l roadă, semn că o incomoda zdravăn. Atunci am operat-o, i l-am amputat și în adăpost a revenit un alt câine. Vesel, bucuros, prietenos, așa cum n-am văzut-o niciodată și nu speram că o să fie. Uneori e nevoie de atât de puțin ca ei să fie fericiți! Și ce noi am încercat din răsputeri să salvăm, să nu tăiem din os, câinele a știut că nu-i e potrivit.