Boris

Boris nu e un nume nou pentru cei care ne cunosc și ne citesc de mult. Îl vedem zilnic făcând același drum, dintr-un capăt al adăpostului în celălalt, de la cușcă la poartă și înapoi, ca și cum ar verifica, în tăcere, dacă i-a venit și lui rândul. L-a găsit un om bun, într-o zi de sărbătoare, frânt în iarbă, cu dureri pe care nu le putea verbaliza. Avea fractură de bazin și de antebraț. A fost operat, iar piciorul s-a vindecat. Mai șchioapătă ușor și azi, dar asta nu-l oprește să trăiască, să alerge, să se bucure de fiecare zi în felul lui. Are aproape 7 ani. Vreo 4 i-a petrecut aici, așteptând. Nu pentru că nu ar fi un câine bun, ci pentru că oamenii au pretenții speciale atunci când adoptă. Cei care ar putea, nu mai pot. Cei care caută, nu se uită la câini care au trecut prin greu. Boris e de talie medie, vânjos, calm, numai bun de ținut într-o curte și de iubit. Un câine care a suferit mult, dar care a reușit să se ridice, din forțe proprii.

Suntem convinși că Boris nu vă e străin. De mult timp rătăcește dintr-un capăt în celălalt al adăpostului. Înainte și înapoi, de la cușcă la poartă și retur. Ni l-a adus un om preocupat de starea lui după ce l-a găsit lat, în iarbă, între sărbători, în urmă cu câțiva ani. Câinele avea fractură de bazin și de antebraț. A fost operat la picior și s-a refăcut frumos, în timp. Ne-am tot chinuit să-i căutăm căsuță. După priceperea noastră, am încercat să-i facem reclamă frumoasă. Dar nu mincinoasă, câinele e bun, cuminte și merită. Doar că e ghinionist. Oamenii care au, nu mai pot să ia, cei care nu au, nu întorc capul spre maidanezi. Și uitați așa, ni se recuperează bolnavii, facem din ei câini faini și numai buni de iubit, dar rămân tot la noi. Ne uităm la ei și ne întrebăm oare pentru cât timp o să-i mai ocolească norocul? Li s-or albi mustățile, sprâncenele și tot aici în țarc s-or afla? Boris e tânăr, pentru cei interesați. Are numa’ 6 ani, e de talie medie, vânjos, puternic. Numai bun de lăsat prin curte.