Billy

Pe Billy l-am căpătat tot din stradă Cei din cartier, care obișnuiau să-l îngrijească, au fost amenințați infinit că urmează a fi otrăvit. Avea prostul obicei de a lătra copiii, a nu-i lăsa să se joace cu mingea, a fugării biciclete și bicicliști. De frică, oamenii au cerut ajutorul. Și am ajutat! L-am luat pe Billy în adăpost, am început a lucra cu el. Ne-a ieșit atât cât a cooperat cu noi, cât nu, am înțeles că trebuie lăsat în pace, să-și ducă traiul așa cum îi e mai bine.

E ușor dificil și-n interacțiunile cu alți câini, dominant la mâncare, nu știe și nu vrea să învețe să împartă. E rezervat cu oamenii, nu se dă în vânt după îmbrățișări și nici cu recompense nu-l păcălești. Dar Billy e Billy, așa cum e! E al nostru, cu bune și cu rele, exact așa cum suntem și noi pentru ei. Ni-s dragi în parte, căci împreună am adunat amintiri și am scris file de poveste. Este și el unul dintre cei mulți despre care nu apucăm prea des să vorbim, dar pe care-i întâlniți dacă ne vizitați cu ceva bun sub braț!