Benji

Benji, un cățel preluat din Adăpostul Public în urmă cu 8 ani de zile, trăiește la noi de atunci. A ajuns aici bătrân și singuratic, cu o privire obosită de prea multe zile petrecute între gratii. Soarta lui este una tristă, departe de ceea ce merită orice suflet blând. Nu a cunoscut niciodată căldura unei familii, liniștea unui cămin sau bucuria de a alerga liber prin livezi. Viața lui s-a derulat într-o colivie invizibilă, unde singurul ritm cunoscut era cel al gratiilor care-l înconjurau și zgomotele adăpostului.

Benji nu este un câine sociabil. A devenit prea obișnuit cu singurătatea, cu tăcerea unui colț izolat. Poate că la un moment dat, cu mulți ani în urmă, a avut speranță – speranța că cineva îl va privi cu blândețe și-i va deveni familie. Dar anii au trecut, iar speranțele lui s-au risipit încet, transformându-se în acceptarea resemnată a unei vieți trăite departe de iubire. Astăzi, Benji este bătrân. Pașii lui sunt mai grei, iar ochii îi poartă povara unei vieți pline de lipsuri. Într-un fel, pare să fi acceptat destinul său, așa cum un prizonier acceptă cu timpul zidurile care-l înconjoară. Deși primește îngrijire și hrană, adăpostul nu va putea niciodată să-i ofere ceea ce cu adevărat are nevoie – o căsuță doar a lui, Soarta lui Benji este oglinda multor câini care trec neobservați prin adăposturi, prea bătrâni sau prea retrași pentru a atrage atenția. Ei trăiesc în umbră, purtând în suflet dorința unui altfel de final.