Caramela

Carmela și-a început viața într-un sac legat la gură. Un sac aruncat într-un câmp uscat, într-o seară de vară în care cineva s-a gândit că niște pui lăsați fără aer sunt mai ușor de abandonat decât de privit în ochi. Dimineața devreme, când sacul încă se mișca slab, au fost scoși de acolo de către o doamnă care-și plimba patrupedul, pe câmp. Poliția Animalelor a fost sesizată pentru abandon, iar noi i-am primit în adăpost, cu ordin de plasare. Au crescut printre noi, la propriu. Din pui puțin mai mari decât o palmă, alergând nesiguri după pașii noștri, au devenit câinii de azi: sănătoși, veseli, pregătiți pentru lume. Dar lumea nu s-a deschis pentru ei.

Mereu apare un „dar”: prea mari, fete și nu băieți, adulți nu pui etc. Noi n-am întrebat sacul câte kilograme va avea Carmela peste luni de zile. N-am pus condiții. Am deschis țarcul și am făcut loc. Așa funcționează salvarea: iei ce vine, nu ce îți convine. Carmela împlinește în curând un an de zile. E de talie medie. Cuminte, echilibrată ca și caracter. Așteaptă un om cu aceeași simplitate cu care a supraviețuit.