L-am găsit la marginea unei lumi care îl trădase — sfâșiat de colți, mut de durere, viu doar printr-o minune.
Medicina i-a cusut rănile. Noi i-am ținut sufletul în palme.



A învățat iar să respire fără teamă. Să stea în preajma oamenilor, să se apropie, să spere.
Astăzi, Călin pășește încet prin lume, purtând în privire toată blândețea pe care n-a primit-o și încă o așteaptă.