Miro: Sănătos, castrat – și totuși o „problemă” pentru urgențe?

Miro n-a ajuns la noi pentru că cineva l-a iubit prea mult. L-am întâlnit când a fost aruncat peste gard, ca un lucru ușor dispensabil.

E un câine liniștit, unii ar spune că e timid. N-a avut niciodată un om al lui, o rutină, un loc care să-i servească drept casă. Din totdeauna stă cu noi, la noi.

Și aici apare problema reală. Miro e sănătos. Vaccinat, deparazitat, castrat, numa’ bun de luat acasă! Un câine care ar trebui să plece degrabă. Dar nu pleacă. Și nu e singurul.

Rămânem cu câini sănătoși în țarcuri pentru ani și ani de zile în timp ce alții sunt loviți, sfârtecați, aduși la poartă brațe și pe banchete, dar nu avem unde să-i punem. Nu încape vorba că nu vrem să-i ajutăm, dar pur și simplu nu mai avem spațiu. Și nici nu putem elibera atâta timp cât adopțiile nu au loc.

Nu avem nevoie de compasiune virtuală. Avem nevoie de oameni care să-și asume să ia un câine sănătos acasă, ca noi să putem salva următorul câine care nu are timp să aștepte.