La minus 9 grade: Fynn, micul luptător, are nevoie de mai mult decât doar beton

La minus nouă grade, nimic nu crește așa cum ar trebui. Nici iarba, nici încrederea, nici puii care ar avea nevoie de podele calde și un somn liniștit. Copilăria nu ar trebui petrecută între betoane, dar totuși… aici e Fynn.

Are patru luni și a venit pe lume într-un loc unde supraviețuirea i-a ținut loc de noroc. S-a născut la Ciocănești, dintr-o mamă cu lăbuța grav rănită. A fost preluat de acolo împreună cu frații lui și aduși în centrul nostru pentru animale. Unii n-au prins următoarea lună, s-au stins infectați cu parvoviroză și-au luat toate speranțele noastre de a-i salva, cu ei. Unul a fost adoptat. Doi au rămas, despre primul v-am povestit la amiază.

Trăiește într-un ritm care nu aparține puilor: somn fragmentat de gălăgie, frig care se strecoară printre gratii, zile trase la indigo și noi, zgribulind printre țarcuri, cu ei. E câine cumincior, se bucură disproporționat de mult de orice gest, orice apropiere, ca și cum ar ști că lucrurile bune nu durează mult, deci trebuie să guste atunci, totul.

Adăpostul e un loc de tranziție, dar niciodată nu le va fi căsuță. Oricât ne-am strădui, nu putem înlocui o familie, o rutină, o prezență constantă. Iarna nu e un context fericit în care un pui să învețe lumea.

Fynn a supraviețuit începutului. Acum are nevoie de cineva care să nu-l mai lase să aștepte!