Marcel

Marcel este unul dintre acei câini care, deși la bătrânețele ar fi trebuit să fie înconjurați de iubire și căldură, au rămas prea mult timp ai nimănui. A apărut în viața noastră într-o zi de primăvară din 2023, rătăcind debusolat în zona sensului giratoriu de la Mopan, Traian Vuia. O umbră de câine, fără urme de violență recentă pe trup, dar cu povara unei vieți nemiloase în ochii încețoșați de o infecție veche și cataractă. Era slab, istovit și atât de trist… Unul dintre cei mai abătuți căței pe care i-am văzut vreodată. Când am încercat să-l salvăm, a luptat cu disperare, sălbăticit de frica și cruzimea pe care doar un suflet abandonat le poate cunoaște. Marcel nu a venit de nicăieri. E un suflet care a supraviețuit printre oameni, redus la o umbră, o mumie pe picioare. Dar chiar și așa, l-am luat în grijă, hotărâți să-i oferim o fărâmă de alinare.

Am trecut împreună prin cabinetele veterinare, iar diagnosticele ne-au arătat cât de grea a fost viața lui: displazie de șold, luxație de cap femural, cataractă, infecții și o gură cu prea puțini dinți pentru a mânca fără dificultate. I-am tratat infecțiile, dar operațiile complicate nu sunt o opțiune – Marcel e bătrân și nu ar supraviețui. Se deplasează greu. Merge pe picioarele lui, cu o demnitate care ne frânge inimile. Marcel nu mai cere nimic de la oameni. A fost trădat pentru prea mult timp. Tot ce își dorește este liniște și un colț de adăpost unde să-și petreacă zilele care i-au mai rămas. Însă bătrânețea lui vine cu nevoi pe care nu le putem acoperi singuri. Avem nevoie de ajutorul vostru: îi cumpărăm conserve speciale pentru seniori, vitamine, tratament pentru durerile care îl împovărează articulațiile. Marcel nu poate vorbi, dar noi o facem pentru el. Îi putem arăta că nu e complet uitat de lume. Fiecare contribuție, oricât de mică, e un pas către alinarea acestui suflet greu încercat de soartă.