Nuti

Pe Nuți o avem de mică, de puiuță. Ploua rece, iar ea tremura într-un șanț, alături de frații ei. Dacă n-ar fi ridicat-o cineva, ar fi rămas acolo, un nume pe care nimeni nu l-ar fi rostit. A ajuns într-o casă bună, în foster, unde a crescut în ritmul blând al unui pui care învață cum arată viața dincolo de supraviețuire. Apoi a venit în adăpost, nu ca un pas înapoi, ci ca un gest firesc: alt pui mai fragil avea nevoie de brațele care o găzduiseră pe ea. Nuți a știut să facă loc. Astăzi, în țarc, poartă o formă de speranță la un viitor mai bun. Are în jur de trei ani și jumătate, e sănătoasă, sterilizată, așezată din fire și gata să se lipească de cineva care înțelege că un câine nu devine al tău doar pentru că îl alegi, ci pentru că te recunoaște ca fiindu-i stăpân.

Astăzi nu mai e un pui fragil care tremură-n ploaie. Doar așteaptă clipa în care o privire o va scoate, în sfârșit, din anonimatul adăpostului aglomerat!