Oscar

Oscar nu s-a rătăcit el însuși, l-a rătăcit lumea. A fost găsit într-o curte încărcată peste puteri, la un bătrân care a strâns animale dintr-o iubire nepricepută, până când iubirea s-a transformat în lipsă. Acolo, foamea și frica erau vecine de gard, iar nepăsarea ținea poarta întredeschisă. Printre trupuri obosite, Oscar se lipea de umbre, încercând să devină o tăcere. Cu sprijinul Biroului pentru Protecția Animalelor Suceava, a fost scos din acel loc și adus în siguranță la adăpost. Dar siguranța corpului e doar jumătate din drum: sufletul lui purta zgârieturi invizibile. La început, fiecare gest i se părea o amenințare, fiecare mână întinsă un motiv în plus să-i fie teamă. Lumea oamenilor îi vorbise, până atunci, pe limba fricii.

Apoi au trecut zile, săptămâni și luni. Timp cu răbdare stoarsă picătură cu picătură, cu blândețe repetată până când devine regulă, nu excepție. Încet, încet, Oscar a început să priceapă că nu-l mai pândește nimic rău. S-a apropiat de ceilalți câini, a primit primele mângâieri fără să tresară, și ni s-a arătat: tânăr, frumușel, cu o delicatețe care aștepta doar o ușă deschisă ca să iasă la lumină. Astăzi, Oscar e altfel: un cățel mic și dulce, reabilitat, pregătit să aibă o adresă, nu doar un număr de țarc.