Roxy

Roxy, cățelușa din imagini nu era-n plan să ajungă la noi. Într-o seară obișnuită ne-am adunat cu câțiva prieteni la un local. Nimic care să anunțe că cineva avea să intre în viața noastră fără să ceară voie. Roxy a apărut printre mese, tăcută și sigură pe ea. Albă, cu ochi sticloși și calmi. A ales un scaun liber și s-a urcat pe el. Nu a cerut mâncare și nu s-a dat în spectacol. A stat. Atât. Prezența ei a schimbat atmosfera mai mult decât orice replică spusă în seara aceea. Am aflat ulterior că trăia pe străzi. Ziua, însoțea copiii până la școală, mereu la câțiva pași în urmă, atentă, constantă. După-amiezile le petrecea pe alei cunoscute, unde se oprea să se odihnească. Era cunoscută de oamenii din cartier. Nu aparținea nimănui și în același timp, aparținea locului.

Ne-am ocupat de partea practică am vaccinat-o, deparazitat-o, sterilizat-o. E sănătoasă, prietenoasă, activă. Dar lucrurile importante la ea nu se văd în fișele medicale, se vede în felul în care se apropie de copii, cum îi caută, cum se joacă fără să obosească și fără să-I domine. Are o energie care liniștește. Roxy este pregătită pentru adopție. Tânără, echilibrată, ușor de integrat într-o casă. Nu caută ceva anume, ci stabilitate. Un spațiu al ei, oameni care să o primească în sufletele lor. Într-o seară, Roxy a ales unde să se așeze. Acum, așteaptă ca cineva să o aleagă pe termen lung!